Ziua lor..

..a indragostitilor.Dar intrebarea mea este: Cati dintre voi,cei care sarbatoriti aceasta zi,sunteti cu adevarat indragostiti?Cati dintre voi cunoasteti macar sensul,ideea de a fi indragostit?Pentru ca va spun,sa fii indragostit nu inseamna sa tragi cateva poze cu Iphone-ul tau cu husa bling-bling (in ceea ce le priveste pe fete),in care sa prinzi trandafirii/ciocolata/ursuletul/poza inramata de la iubi,editate in Instagram,cu Amaro,urmate de hashtaguri,care sa-ti dea ideea preconceputa ca esti speciala,desi e un cliseu maxim,si distribuiri ale pozelor pe facebook.
    Nu spun ca aceasta zi nu trebuie sarbatorita,desi poate haterita din mine ar macelari toate cuplurile fericite pt ca ea are un record tragic de 18 ani fara un "Valentine".Dar de asemenea multi dintre voi sunteti falsi.Si mno,nu va sufar.
    Este un cliseu acest Valentine's Day,la fel cum si ansamblul de hateri pe tema asta a devenit de asemenea un cliseu.
  

    Ascult Coeur de pirate- Danse et danse,care imi da o stare de bine,desi mi-am petrecut Valentine's Dayul la sublimul Spital Judetean,sau mai bine zis la sectia de urgente a acestuia.Si da,imi plang de mila,pt ca sa fim seriosi,cui i-ar conveni sa aiba mana feliata si sa fie plimbat/a la urgente?Si de Valentine's Day! Tragic,da.


    Si mie mi-ar fi placut sa sarbatoresc aceasta sarbatoare de spalat creiere cu persoana pe care o plac cu adevarat.Facand lucruri prostesti,mici,care sa conteze.Of.

Revelatie tarzie

22:38.10 noiembrie 2013.Uragan de ganduri,avalansa de idei.Sunt o fire complexa,poate prea complexa.Mii de sentimente navalesc si-mi umplu toate coltisoarele goale,cu toate astea,exista o groapa a marianelor in mine.Aceasta zona nu este un colt gol.Este plin cu ceva.Cu nimic,cu un vid apasator si gol.Mi-e dor de el,si nu,nu ma refer la un “el” la care va ganditi voi.Este un “el” mai special.Un “el” care m-a parasit acum cativa ani grei,ani goi.

Am ales sa trec peste si sa merg mai departe,dar chiar daca asta vrem cu totii,niciodata nu trecem cu adevarat peste.Acceptam si ascundem undeva rana.O incuiem intr-un loc intunecat si umed al inimii noastre.Imi place sa numesc acel loc “groapa marianelor” pt ca adancimea inspirata de acest nume ma ajuta sa cred ca este undeva departe si ca desi ceea ce am ascuns acolo vrea cu ardoare sa iasa de acolo si sa ma sfasie,nu poate,datorita acestei adancimi.Dar pe zi ce trece isi face mai mult curaj,dorind cu ardoare sa iasa de acolo si sa ma distruga,dar vrea sa fie inteleasa.Ce anume?Durerea.Trauma.Este ca un copil inocent vazut ca fiind rau si pe care nimeni nu-l intelege,chiar daca nu este vina lui.

Asa e si cu durerea.Vrea sa fie inteleasa si mai tarziu atenuata,dar nu multi au curajul de a o descatusa.

Eu nu posed acel curaj.De ce?Pt ca stiu ca daca o sa-i dau drumul,o sa-mi aminteasca de “el”,intr-un fel distructiv.Prefer ca imaginea lui sa ramana neatinsa si exact asa cum o stie un copil de 9 ani.

Dar se pare ca sunt neputincioasa in fata dorintei de a-mi aduce aminte de el,si odata cu asta,durerea isi arata coltii de copil demonic.

Urasc ideea ca atunci cand vreau sa-mi aduc aminte de el,sufar...Presupun ca asta se intampla cand cineva isi deschide aripile si zboara din universul altcuiva.Chiar daca ne aducem aminte de ei si ne face sa suferim,gasim loc de un mic zambet printre lacrimi.

Acel zambet este speranta noastra la o revedere cu ei..

Good old times

Well,da,m'am intors,oarecum.Mi'a fost foarte dor de blog..Nu am mai postat nimic de ceva timp,nu stiu de ce..probabil lipsa de timp,sau poate pur si simplu am uitat.
Imi aduc aminte inceputul meu aici..cand scriam chiar intre 3 si 5 postari ZILINIC.Nu stiu de unde aveam atatea idei.Speram sa nu se duca toate,sa raman fara nimic.Dar poate nu e chiar asa,adica sper.
Imi aduc de asemenea aminte de primul blog care a pornit..dintr'o stare,o stare de recunostinta fata de prietenii mei si mai ales fata de prietena mea cea mai buna,apoi a urmat,desigur,o postare in care eu imi exprimam dorinta de a merge in Seoul,Korea.Dar..cred ca doar m'am schimbat.Nu mai prezint o dorinta asa de arzatoare de a ajunge acolo exact asa cum in ultimul timp nu mai ascult asa de mult k-pop cum ascultam candva.Si ma gandeam ca toata tarasenia cu muzica va dura ceva timp,ceva mai mult timp,dar presupun ca a fost doar ceva de moment...un moment mai lung ce'i drept :)).Un moment de aproape 2 ani...
Imi aduc aminte cand aveam niste asa zisi prieteni..pe net.God,ce de amintiri.Obisnuiam sa impart un blog cu unul dintre ei.A fost amuzant ceva timp..De asemenea,tot cu el imparteam si cearta cu un specimen esuat.Nu stiu daca va amintiti de ea,o asa zisa fata,Dana?Obisnuia sa'mi comenteze toate postarile si asta era ceva bun,daca nu era de rau.Dar si asta a trecut..
Imi amintesc si de prima mea confesiune,aici,pe blog.
Imi pare rau ca s'a schimbat totul,bine,mai putin partea cu tipa ciudata :)),dar,sper ca in continuare sa'mi mai vina idei,asta ca sa nu las blogul sa moara,ar fi pacat.

See ya

Memories

Tocmai mi-am adus aminte de una dintre cele mai frumusele perioade din viata mea.Acum 3 veri..daca nu ma insel,cand eram innebunita dupa formatia de j-rock An cafe.Si nu eram singura.
Ei bine..am aflat de ei de la buna mea prietena Catalina.Cum?Dintr-o revista popcorn in care era un articol despre ei.Gosh,erau asa frumosi..Sincer,la un moment dat,am crezut ca liderul era fata,dar s-a dovedit a fii defapt baiat.Oricum,din acel moment am inceput sa ascultam melodiile lor.Preferata mea era 'Cherry Saku Yuuki'.Mereu va fii preferata mea de la ei.Asta nu inseamna ca nu-mi plac si celelalte melodii.Le ador defapt.Apoi au urmat formatii ca SuG,Lmc etc.
Nu o sa neg faptul ca eu chiar m-am indragostit de lider,de Miku :)),

dar..nu aveai ce sa-mi ceri la 12-13 ani cat aveam atunci...

Best friend

Nu m'am putut gandi la un titlu mai potrivit.Ea este Diana si este cea mai buna prietena a mea.Nu conteaza de cat timp atata timp cat conteaza ca ea este prima..in tot.Stiu ca ne'am mai certat,dar toate certurile noastre de pana acum,ne arata cat suntem de diferite in anumite puncte de vedere si cu toate astea,ne acceptam asa cum suntem,cel putin eu vreau sa'i multumesc ca'mi accepta toate defectele si starile,fie bune sau rele.Totodata,stiu ca sunt momente grele prin care trecem in viata si vreau sa mentionez ca ea este mereu acolo pt mine si vreau sa stie ca si eu sunt acolo mereu pt ea.Asa cum pot.Intodeauna voi incerca sa dau 101% pt ea.Defapt,pt toti cei dragi si pt toti la care chiar tin si care mi'au dovedit lucrul asta.

Back

Da,dupa o luna pauza de scris aici,pe iubitul meu blog,iata ca m'am intors.Stateam si "rasfoiam" prin vechile mele bloguri si realizam ca 90% din postarile mele erau critici.Pana la urma,cred ca zodia e de vina,desi nu prea cred in horoscop..

Oricum,nu garantez ca am terminat cu criticile,doar ca incerc sa le diminuez.See ya

Paradisul meu

V'ati gandit vreodata..sau mai bine zis v'ati imaginat vreodata un Paradis propriu?O lume paralela cu a noastra,o lume numai dupa placul vostru?Eu am indraznit si iata ce a iesit:

Ideea mea de Paradis


De mica am fost fascinata de prafumatul cires si de florile sale.De mica mi'am dorit sa traiesc intr'un palat,mare,in culori pale,calme,pure ca si alb,crem si roz[nu va ganditi la o fucsie tipatoare].Un palat a carui arhitectura sa fie in stil antic japonez,cu o gradina imensa de ciresi,cu alei pavate si banci din lemn..iar in mijlocul gradinii..un leagan.Un leagan cu o bolta de flori de cires albe...
O gradina uriasa,infinita,prin ale carei labirinte se ajunge la acest leagan.

Leaganul meu.Locul meu.Locul meu in lumea mea,singurul loc in care sa ma potrivesc perfect,fara greseala.

Palatul sa fie un templu al muzicii,din care sa rasune o simfonie care sa cuprinda o viata,o viata de om.O viata nemuritoare asa ca a mea in Paradis.
Si acest palat sa detina o biblioteca imensa,plina de carti.Carti ale caror coperti sa fie invelite in bumbac,iar a 356 a carte din biblioteca sa fie un jurnal,jurnalul meu.O carte antica in care eu scriu de decenii si secole,fara sa ma plictisesc,o carte legata cu o panglica alba..

Iar in subsolul palatului sa'mi tin ascunsa vioara.Cea mai buna prietena,cea care'mi stie toate trairile si toate sentimentele.Cea care le stie pe de rost..

Iar eu..eu sa'mi gasesc vesnicul loc in leaganul meu..din gradina cu flori de cires..